Dupa ce canta greierii

Dupa ce bate vantul si greierii incep sa-si cante rostul pe lume, dupa ce mirosul de asfalt prafuit udat de o ploaie mincinoasa se lasa incet spre pragul usii, incep si eu sa imi indrept spatele si sa imi trosnesc oasele. Am lipsit o vreme... am fost plecat inafara... cu mult inafara mea, pierdut usor intr-o multime de vieti si de suflete care nu-mi apartin. Mi-am vazut drumul pierzandu-se in spatele meu, am vazut golul ce se casca somnoros inaintea mea si eu mergeam inainte, dincolo de vant, de greieri, de suflet... de mine. M-am prins din urma pentru o secunda si mi-am spus ceva ce nu-mi mai amintesc, dar stiu ca m-am pierdut din nou si acum imi mananc cu pofta frimiturile pe care le-am presarat in urma mea ca nu cumva sa-mi pierd drumul spre casa. M-am pierdut si imi bate vantul prin oase... si numai greieri am in cap.