Nu mai scriu!

Nu mai scriu! Gata! Nu-mi mai scrijelesc scoarta cu un cui ruginit de vreme si idei. Nu-mi mai las nisipul sa fie scobit cu degete murdare si mult prea batatorite de vise si pareri. Nu te mai las sa-mi linistesti apa din pahar si nici sa-mi strigi in culori ciudate absenta! Nu te mai vreau scrisa si pierduta in substraturi. Nu te mai vreau in cuvinte si-n semne de punctuatie. Nu mai scriu! Asculta-mi sangele in alb si negru. Iti va spune mai multe decat toate pietrele pamantului!

Acum ceva vreme...

Cand toate aveau un nume, imi puteai spune cumva. Cand totul putea fi atins, puteai sa ma simti. Cand toate aveau un sens, puteai sa ma intelegi. Cand eu eram, puteai sa fii si tu. Acum ceva vreme eram...