Pentru cunoscatori!

Viata are muzica ei (vazuta din tramvai):

un politist la bancomat - o secunda recent marita
grup de tineri galagiosi - cluster consonant (in imaginatia lor)
tanara sexy pe trotuar - acord (sper) major cu septima-n bas
magazine cu vitrine colorate - transpozitii enarmonice (de dimensiuni diferite)
o tanara iti raspunde la priviri - scurta cadenta picardiana
tramvaiul aluneca intre doua statii - glissando (cu trepidatii)
soare cald cu vant rece - aranjament orchestral nefericit
claxoane in trafic - scurte note staccato, spiccato, de un forte nervos

Un domn in costum, blocat la semnul de repetitie, oprit pentru un moment din mersul sau adagio, viseaza la volta a doua la care n-a reusit sa ajunga niciodata, fara sa-i fie teama ca va pierde o gramada de masuri cu o coda mult prea lunga pentru portativul lui...

M-am saturat!

De oameni care ma striga pe numele de familie. De prietenii care imi vorbesc cu "dumneavoastra". De salutul care intotdeauna vine doar inaintea unei solicitari. De vremea rea care nu mai trece. De ziua proasta in care secundarul nu se mai misca. De timpul in care nici macar amintire nu mai sunt. De cei care uita de mine in timp ce-mi vorbesc. De numarul de telefon pe care nu si-l aminteste nimeni. De poza mea mazgalita cu creionul si aruncata in sertarul de jos. De mine in fata voastra. De asfalt!

Cu taxa inversa:

- Sunteti casa "Rosu aprins"?
- aaa... Da!
- Acceptati o convorbire cu taxa inversa de pe Pamant?
- De la cine?
- Nu s-a prezentat... a spus doar ca in mod sigur veti recunoaste vocea.
-aaa... Bine

- Alo! Cu cine vorbesc?
- Sunt EU!
- Care eu?
- Of... iti tot pierzi timpul cu mine zilnic si nici macar nu imi recunosti vocea?
- La cati am eu pe lista celor cu care imi pierd timpul, crezi ca te stiu pe tine?
- Da... cred ca ai dreptate! Dar totusi, ai putea, te rog, sa iti faci putin timp sa te uiti in alta parte pentru cateva zile?
- Ei da... dar ce-s eu?
- Macar ai acceptat taxa inversa... Bine! Fa-ti treaba in continuare! Pa!
- Hai... treaca de la mine... doar o zi! Bafta!

Oameni si oameni...

L-ai cunoscut pe omul NU? Seamana putin cu omul POATE doar ca-i putin mai aproximativ chel. Se aseamana intr-o oarecare masura cu omul DACA doar ca nu stie sa intoarca ochii la spate. Omul NU este usor incomplet, ii lipsesc urechile si parca nici nasul nu-i e prea drept. Pe langa el, orice alt om e doar un motiv, doar un pretext, doar un obstacol. Omul NU este aproape viu, aproximativ mort... POATE traieste, DACA nu exista nimeni in jurul lui. Pe langa el, omul DA este doar un om...

O ciorba

Nimic nu se leaga si nimic nu se amesteca. Rosiile nu sunt completate de cartofi, care la randul lor, nu creeaza un suport, fie el si moral, pentru pui. Cand crezi ca poti sa vezi ceva prin zeama colorata incert, palcuri de taietei se avanta care mai de care sa-ti intunece orizontul. Plimbi lingura dintr-o parte in alta incercand sa deslusesti o forma, un sens... Ce te astepti sa auzi? E doar o ciorba! Si nu-mi spune acum s-o indulcesc. Tu ai vrut lamaia taiata in buctele!

La masa a doua

Frumoasa doamna din dreapta mea bate de doua ori in masa... oare blufeaza?

Teritoriu strain

Exista undeva la marginea drumului un copac pe care fiecare drumet scrijelea in scoarta diferite mesaje. Trecand pe langa copacul asta de atat de multe ori, din plictiseala, citeam idei si declaratii, insulte si anunturi, care mai de care mai adanc infipte in coaja sarmanului pom. Era o iubire seaca intr-o parte... o declaratie care se pierdea in timp si pe care ea probabil n-o citise niciodata. Mai jos, o gluma proasta la adresa singurului muritor de pa pamant se lafaia intr-o cumplita fraza deocheata. In partea stanga, chiar langa inima strapunsa de o sageata care continea initialele divinitatii era scris mare si apasat "Eu nu am fost aici!". Nici frunzele cazute si nici vantul nu putusera acoperi scrisul marunt si inghesuit de la baza copacului, cuvinte incalcite si fara de culoare adresate poate celui care nu ajunsese niciodata pana la prima creanga. Un copac cu veleitati de postas statea nemiscat de atata timp pe marginea drumului, iar eu, pierdut pe teren strain, citeam scoarta lui ca pe-un ziar.

Dorm!

Am inchis pleoapele si-mi odihnesc inima intr-o crancena si obositoare asteptare. Am inchis totul in mine si pe mine odata cu toata lumea. Am inchis gura si-am lasat sa-mi iasa sufletul doar pe nas de teama sa nu sforai si ultimile idei colturoase. Am pus capul pe-o felie de paine si-am lasat sa mi se unga pe ea toata viata, cu mici bucatele de fericire pierdute in timpul gelatinos. Astept in continuare sa ma fure somnul dulce al uitarii de mine. Astept obosind de aer si de paine sa-mi imprastii bucatelele de viata ca cineva, flamand de uitare sa muste fructul meu. Bucatele din mine asteapta intinse pe masa ta... Astept obosit sa musti din mine si tu crezi ca dorm...