Generic

Sunt momente in care soarta ma trezeste brusc cu un deget proaspat inmuiat in gura si varat in ureche. Sunt momente in care filmul se consuma usor, cand incep sa-ti curga amintiri si ganduri de jos in sus, albe pe un fond din ce in ce mai negru care se stinge intr-o emblema anemic conturata, cu linii nedefinite, pe care-o lasi in memoria celorlalti. Cred ca cel mai frustrant este atunci cand nu te gasesti trecut in dreptul regizorului... de multe ori nici macar in dreptul actorului principal. Eu unul stiu ca nici macar nu am compus soundtrack-ul propriului film. Pana si melodia de generic suna diferit. Ei bine, va tot urca scrisul asta pana cand imi voi vedea numele undeva... Sa fiu oare printre masinisti?

Tu nu

Tu nu mai vezi rasaritul...
Cufundata in perna ta de paie ai ochii stinsi!
Ti s-a facut toamna si te simti tot mai in jos...
Nu ma mai auzi...
Am devenit o parte din linistea cu care-ti umpli zilnic clipele
Si parca nici aerul nu mai e atat de usor de descifrat...
S-a dus tot acel vant care, odata,
Aruncat dintr-un arcus pe chipul tau, amesteca nuante de violet...
A ingalbenit pana si mirosul de mar verde al mainilor tale...
Tu nu ma mai crezi...
Ascunsa tot mai adanc intr-o valiza ai incetat sa mai cauti
Gustul dulce-amarui al cerului si-al ierbii...
Tu nu mai stii ca frunzele pe care calci
Au fost odata orele pe care le cresteam impreuna...
Ai fruntea rece...
Nu mai gandesti cu stele si cu tei,
Nu-ti mai zburda prin par sunetul de scortisoara...
O sa mori... si lumea-ntreaga va muri cu tine
Si eu voi merge mai departe viu si alb de vise si pareri
Si voi fi singur, viu si ud de ploaia care ma asteapta dincolo de ochi...
Tu nu-ntelegi...
De ce copacii cresc numai de jos in sus... tot mai sus...