Tu nu mai vezi rasaritul...
Cufundata in perna ta de paie ai ochii stinsi!
Ti s-a facut toamna si te simti tot mai in jos...
Nu ma mai auzi...
Am devenit o parte din linistea cu care-ti umpli zilnic clipele
Si parca nici aerul nu mai e atat de usor de descifrat...
S-a dus tot acel vant care, odata,
Aruncat dintr-un arcus pe chipul tau, amesteca nuante de violet...
A ingalbenit pana si mirosul de mar verde al mainilor tale...
Tu nu ma mai crezi...
Ascunsa tot mai adanc intr-o valiza ai incetat sa mai cauti
Gustul dulce-amarui al cerului si-al ierbii...
Tu nu mai stii ca frunzele pe care calci
Au fost odata orele pe care le cresteam impreuna...
Ai fruntea rece...
Nu mai gandesti cu stele si cu tei,
Nu-ti mai zburda prin par sunetul de scortisoara...
O sa mori... si lumea-ntreaga va muri cu tine
Si eu voi merge mai departe viu si alb de vise si pareri
Si voi fi singur, viu si ud de ploaia care ma asteapta dincolo de ochi...
Tu nu-ntelegi...
De ce copacii cresc numai de jos in sus... tot mai sus...
2 comentarii:
http://adiae.wordpress.com/2009/08/20/all-that-jazz/
... si mai tii minte acele clipe dulci , in care eram doar noi doi si toata lumea a noastra , in care nimica si nimeni nu conta ? ai uitat pana si cea mai mica atingere , ai uitat sa mai zambesti de fericire , ai uitat cine sunt eu , ai uitat cine esti tu , cine eram . nici nu stiu cand s-au pierdut acele sentimente , nici nu stiu daca au existat acele sentimente , nici nu mai stiu ce este aia iubire .
stau si ... vad doar un perete galben ... vreau sa scriu , sa spun ce nu am spus , sa simt ce nu mai simt , tipa sufletul si tipa degeaba , totul s-a stins intr-o clipa , singurul lucrul ce a mai ramas este doar acest gol enorm si niste lacrimi care-mi umezesc ochii , si nu ma lasa , nu ma lasa sa-mi mai dea macar un zambet dulce pe chipul tau si al meu ...... pierduta in spatiu .....
Trimiteți un comentariu