N-am nimic!

Am un metru patrat de cer si-un sfert de copac. Am o luna taiata brutal de-a lungul de rama unui geam prafuit. Am un perete galben si o perna moale. Am un ochi si-o mana si un picior obosit si mai am si-un bec aproape ars. Am o idee pierduta si-un gand mort si am si-o vointa absurda de tot ce-i in jur. Am tot ce-mi trebuie. Imi spui ca ma misc ciudat si vorbesc prostii... Sunt bine. N-am nimic. Mi-e totul patrat!

Cam tarziu...

Cam tarziu... am ajuns cam tarziu acasa si am gasit lumina stinsa, geamurile inchise si usa, ca de fiecare data incuiata. Cam tarziu mi-am adus aminte la ce etaj stau si la fel de tarziu mi-am nimerit si usa. Cam tarziu mi-am dat seama si ca sunt singur, ca e atat de liniste incat aud cum trece timpul si cam tarziu s-a facut de cand, inchizand usa in urma mea, am pasit pentru prima oara in mine gol. E tarziu si in baie si abia intr-un tarziu curge si apa. Mi-a imbatranit casa, mi s-a albit covorul si s-a incovoiat de spate manerul fotoliului. Cam tarziu pentru orice, pentru oricine, pentru mine... Cam tarziu am fost, cam tarziu am ajuns aici si-i cam tarziu sa ma mai intorc. E intuneric si e liniste si cred ca-i cam tarziu sa mai scriu.

Cred ca...

Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti seara? Sa deschizi ochii si sa vezi cum tocmai iti apune soarele? Sa deschizi fereastra si sa nu auzi nimic, nici un claxon, nici un tramvai, nici un latrat de caine... Ti s-a intamplat vreodata sa te doara atat de tare oasele incat sa stii ca esti dintr-o data mai batran si tineretea e la doar cateva ore in urma? A sunat ceasul si l-am oprit inconstient apoi l-am lasat sa-mi sune doar in minte, ca macar el sa-mi dea un usor sentiment de dimineata. E seara... e seara tot timpul si cred ca tot apune un soare pe care nu l-am mai vazut de mult. Undeva in spatele asfaltului sunt sigur ca e un soare care apune intr-una, ca de rasarit nu vad de unde-ar putea sa rasara. Cred ca mi-e seara tot timpul... Cred ca de-aia mi-e somn intr-una...