marți, 23 iunie 2009

Cam tarziu...

Cam tarziu... am ajuns cam tarziu acasa si am gasit lumina stinsa, geamurile inchise si usa, ca de fiecare data incuiata. Cam tarziu mi-am adus aminte la ce etaj stau si la fel de tarziu mi-am nimerit si usa. Cam tarziu mi-am dat seama si ca sunt singur, ca e atat de liniste incat aud cum trece timpul si cam tarziu s-a facut de cand, inchizand usa in urma mea, am pasit pentru prima oara in mine gol. E tarziu si in baie si abia intr-un tarziu curge si apa. Mi-a imbatranit casa, mi s-a albit covorul si s-a incovoiat de spate manerul fotoliului. Cam tarziu pentru orice, pentru oricine, pentru mine... Cam tarziu am fost, cam tarziu am ajuns aici si-i cam tarziu sa ma mai intorc. E intuneric si e liniste si cred ca-i cam tarziu sa mai scriu.

Un comentariu:

Kaas spunea...

E inca prea devreme sa fie tarziu.