In trecere...

Se intalnisera intr-o camera goala, cu pereti galbeni si umezi pe alocuri, cu dusumea care scartaia melancolic sub fiecare pas. Cu fiecare scartaitura erau mai aproape unul de celalalt. Aproape ca se simteau in podul palmei cum scrasnesc zambete isterice la fiecare miscare. El o vedea pe ea venind dreapta si supla, privind fix intr-o parte si cu mana intinsa spre tavanul de ceara topita. Ea il astepta pe el sa se apropie grabit si s-o traga de umeri, sa sara din fotoliul lui de piele direct in fata ei si sa-i cuprinda gatul cu degetele rasfirate. El trebuia sa fie cum nici ea n-ar fi stiut sa deseneze. Ea ar fi trebuit sa incerce sa intoarca privirea spre el, sa lase umerii in jos si sa-l fixeze doar pentru o secunda. Dar el nu se misca nici macar un centimetru iar podeaua scartaia sinistru cu fiecare gand care cadea pe jos. Ea intepenise cu privirea intr-o parte si tavanul ii curgea tot mai in jos. Cu toate astea, un perete, aflat acolo doar in trecere, ingalbenea...

Personal

Astept... trece vremea si ceasul se scurge transparent pana pe varful pantofilor. Ma uit in dreapta: aer... ma uit in stanga: vid... de-o parte si de alta a caii ferate cresc flori galbene de nisip. Ma mai uit odata in ambele parti si sinele de cale ferata se pierd ba in aer, ba in vid. Nimic in jur si nimic in mine. Trenul personal se taraste usor undeva la celalalt capat al lumii. Va mai dura o viata sau doua pana sa apara. Se lasa frigul in curand iar eu nici macar n-am unde scrie o carte.
- S-a intamplat vreodata - intreb seful de gara - sa vina mai devreme?
- Niciodata! Totdeauna la timp!
- Da... dar timpul? cu el cum ramane?
- Asta numai tu poti sti, calatorule! Cine vrei sa-ti numere visele daca nu tu?
- Bine, bine... dar trenul?
- Nu mai arunca umarul in nori si pastreaza-ti calmul. O sa vina!
E frig. S-a facut intuneric iar trenul... ei bine trenul meu personal e la celalalt capat al lumii. Care capat? Ei bine, unul dintre cele multe. M-am pierdut undeva la jumatatea dintre capetele lumii si astept sa vina trenul care sa ma ia de-aici. Seful de gara a adormit... poate ca asta urmeaza sa mi se intample si mie...

De tot!

S-a facut seara, s-a facut de ceai cu lapte si ne-am facut si noi de iesit in oras. Ne-am povestit si ne-am adus aminte, ne-am certat si ne-am sarutat si ne-am spus de suflet. Ne-am strans mainile si ne-am mangaiat obrajii, ne-am lipit fruntea de obrazul celuilalt, ne-am mangaiat inimile cu saruturi calde. Ne-am uitat ochi in ochi si am sorbit ganditori din pahare. Am intrebat-o daca imi poate tine mana intr-a ei pana cand insusi cerul va face riduri si ea a zis da. A spus Da! A zambit larg si mi-a daruit tot aerul ei pentru a-mi umple mie plamanii goi de tot ce fusesem pana s-o intalnesc. Acum suntem doi, impreuna, unul langa altul, de tot!