In trecere...

Se intalnisera intr-o camera goala, cu pereti galbeni si umezi pe alocuri, cu dusumea care scartaia melancolic sub fiecare pas. Cu fiecare scartaitura erau mai aproape unul de celalalt. Aproape ca se simteau in podul palmei cum scrasnesc zambete isterice la fiecare miscare. El o vedea pe ea venind dreapta si supla, privind fix intr-o parte si cu mana intinsa spre tavanul de ceara topita. Ea il astepta pe el sa se apropie grabit si s-o traga de umeri, sa sara din fotoliul lui de piele direct in fata ei si sa-i cuprinda gatul cu degetele rasfirate. El trebuia sa fie cum nici ea n-ar fi stiut sa deseneze. Ea ar fi trebuit sa incerce sa intoarca privirea spre el, sa lase umerii in jos si sa-l fixeze doar pentru o secunda. Dar el nu se misca nici macar un centimetru iar podeaua scartaia sinistru cu fiecare gand care cadea pe jos. Ea intepenise cu privirea intr-o parte si tavanul ii curgea tot mai in jos. Cu toate astea, un perete, aflat acolo doar in trecere, ingalbenea...