luni, 8 decembrie 2008

Moment

Vine o vreme in care inima isi gaseste linistea si sufletul adoarme putin ca sa viseze frumos, cu fluturi si cu ingerasi. Vine o vreme in care mintea ia locul visului si incepe sa construiasca un scenariu dupa care fluturii ar trebui sa zboare, ingerasii ar trebui sa aiba si ei aripi, visul ar trebui sa fie vis. Dar nu stim niciodata sigur daca fluturii chiar pot sa zboare, daca ingerii chiar au aripi sau daca intr-adevar visam. Vine o vreme in care coplesiti de intrebarile astea ne gasim orele imprastiate pe tavan, ideile intr-un pahar cu cola si o singura carte, deschisa, undeva pe masa pe post de suport pentru cana de cafea. E momentul in care imaginea din fata noastra se suprapune cu cea din vis si fluturii incep sa se zbata in cana de cafea, ingerii o iau de nebuni pe pereti si visul... visul e o camera moarta, cu niste pereti reci, cu un geam deschis prin care nu se vede nimic, prin care nu se ingelege nimic. E golul din noi iesit in camera, e vidul din vis care atrage in el tot ce are viata si omoara orice miscare. Vine o vreme in care nu mai stii ca visezi, si nu mai esti sigur ca esti treaz. Cum nimeni nu intinde o mana de iarba unui cal in plin atac la regina, cum nimanui nu-i pasa de o furnica ce se urca incet pe-un cerc polar, te vezi deschis in fata lumii, cu sufletul gol intr-un frig de mormant, intr-o lume in care nimeni, nimic nu te vede, nu te aude, nu te vrea si te doare. Nu ai un deget care sa-ti arate scopul, nu ai un picior care sa-ti treaca durerea, nu ai un ochi care sa-ti vada rostul. Dar, undeva in tine, ai o viata si un foc la care ea se incalzeste. Ai undeva, putin mai jos, o dorinta pe care viata sta relaxata pe-o parte si se incalzeste la foc. Vine o vreme cand dorinta, viata si focul din tine se unesc si prind un nume. Numele asta este cheia visului tau. Este chemarea care scoate fluturii la lumina din cana de cafea, care da jos ingerasii de pe pereti si-i aseaza la loc in vis, si da drumul camerei reci sa zboare pe fereastra deschisa ca sa poti ramane tu, visul si numele, in ceva ce se numeste clipa perfecta. Vine o vreme in care, un nume iti poate spune cine esti!

p.s.: Lasa-ma sa fiu numele tau...

Un comentariu:

Ana-Maria spunea...

Asemenea vorbe cred ca oricine si-ar dori sa auda o data in viata ..... ma iau fiorii ....
Apropo .... lasa-ma tu pe mine sa fiu eu numele tau ....