Cu cateva trepte mai sus e o lumanare
La care mana mea uscata si albastra
Incearca sa ajunga de cand frigul a cuprins visul.
E din ce in ce mai frig in visul meu
Si marea de sub mine devine din ce in ce mai seaca.
Un zgomot de zale ruginite strabate aerul
Si frunzele care odata ma acopereau acum sunt moarte.
E galben si visul... odata cu el au cazut norii.
Si luna a venit mai aproape, dar n-o pot atinge.
Ma cufund in iarba pe care-o doresc si sper
Ca aburul sa-mi fie prieten.
Ma clatin pe-o fasie de metal incins si mi-e frig
Si marea nu-mi mai stinge focul de sub picioare.
Si visul meu e tot mai rece si luna tot mai galbena.
Nu e aici ochiul care sa-mi vada drumul,
Mana care sa-mi atinga scopul,
Piciorul care sa-mi umble prin minte.
E frig si zalele astea sunt tot mai grele si mai ruginite.
Mai sec ma simt cu totul
Iar lumanarea mea s-a stins in tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu