joi, 11 decembrie 2008

Muzica!

Ridica o mana! Lasa-ti capul pe-o parte si asculta. Simti? Acum incearca sa tulburi cu degetul partitura intortocheata tiparita sters pe nori. S-a facut lumina. O coarda anemica prinsa de-un colt de cer incepe sa vibreze si tu suflii cat te tin puterile intr-un con de umbra. Suna... Incepe sa se lege o armonie intre iarba pe care calci si cheile din geanta. Azi nu-mi placi. Ai un bemol care-ti atanra greu sub pleoape si ma impunge pauza de patrime pe care-o ascunzi de mine in buzunarul de la spate. Ai o sincopa in pantof si mergi ciudat... si cand credeam ca totul e pe cale sa se rezolve, vii si-mi trantesti in fata o bara dubla cu semn de repetitie. E bine asa?

Un comentariu:

Unknown spunea...

mi-a placut poezia asta... sau poemul asta... sau ce a fost. :)
bafta si la cat mai multe post-uri!